Durere

În mare, durerea se împarte în 4 tipuri: durere nociceptivă, durere neuropatică, durere psihogenă și durere cronică.

Durere nociceptivă

Durerea nociceptivă apare când se deteriorează țesuturile. Substanțele eliberate atunci stimulează nervii durerii, care trimit semnalul la creier. Dacă durerea vine de la piele, mușchi, oase sau țesut conjunctiv, e durere somatică. De obicei e ascuțită și îi găsești ușor cauza. Dacă durerea vine de la organe, se numește durere viscerală. E mai mult surdă, persistentă și uneori greu de identificat cauza.

Durere neuropatică

La durerea neuropatică, problema e la nivelul celulelor nervoase. E descrisă ca arzătoare, ascuțită și apare intermitent. Cauzele pot fi variate. De exemplu, persoanele cu diabet au risc crescut, dar și cei care au avut o infecție cu virusul herpes, ca zona zoster, mai ales la adulți. Durerea asta se tratează altfel decât durerea acută obișnuită. Se face diferența între durerea neuropatică periferică (la terminațiile nervoase) și cea care pornește din creier, trunchi cerebral sau măduva spinării, adică durerea neuropatică a sistemului nervos.

Durere psihogenă

Durerea psihogenă nu are o cauză clară la vedere, ci una psihică. De obicei, pacientul ajunge la un specialist care, după un drum mai lung, poate descoperi cauza. Convingerile, fricile sau amintirile neplăcute pot duce la acest tip de durere. De multe ori, pacienții au probleme nerezolvate care pot fi la bază.

Durere cronică

Se consideră durere cronică dacă durează mai mult de șase luni. E mai frecventă la vârste înaintate, iar pe măsură ce populația îmbătrânește, tot mai mulți oameni vor avea această problemă. Durerea cronică afectează serios calitatea vieții pe termen lung.

Primul lucru pe care îl poți face când ai durere e să încerci să elimini cauza. E bine să rămâi activ chiar dacă ai dureri, dar nu exagera cu efortul.

Ia un analgezic la ore fixe, într-o doză suficient de mare. Așa poți ține mai bine durerea sub control.

Dacă te simți mai bine, începe ușor să revii la activitățile zilnice.

Unele medicamente se găsesc ușor fără rețetă și le știe toată lumea. De exemplu, paracetamolul și unele AINS mai slabe, cum ar fi ibuprofen, diclofenac sau naproxen.
Aceste analgezice trebuie luate în doza corectă și, în funcție de cât ține efectul fiecăruia, pot fi administrate de mai multe ori pe zi.

Dacă durerea nu trece după câteva zile sau analgezicele obișnuite fără rețetă nu ajută, cel mai bine e să mergi la medic.

Medicii urmează scara analgezică a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) pentru tratarea durerii acute și cronice nociceptive:

Pasul 1: Primul analgezic recomandat e paracetamolul, în doză corectă. La adulții sănătoși, asta înseamnă 1000 mg de 3 ori pe zi.
Pentru dureri acute musculare sau articulare, se recomandă întâi paracetamol sau o cremă, unguent sau gel AINS pentru aplicare locală.

Pasul 2: Dacă paracetamolul nu e suficient, poți folosi un AINS (diclofenac, ibuprofen sau naproxen). Trebuie ținut cont de particularitățile fiecărei persoane. Anumite grupuri de risc ar trebui să evite aceste medicamente. De exemplu, cei cu diabet, probleme renale sau boli cardiovasculare. Uneori se poate face și o injecție. Poți combina AINS cu paracetamol dacă e nevoie, pentru un efect mai bun. Când durerea scade, încearcă să reduci treptat medicamentele pentru durere.

Pasul 3: Tramadol. E un opioid cu acțiune slabă. Dacă se poate, combină-l cu paracetamol și un AINS dacă tramadolul singur nu e suficient. Și aici, când durerea se ameliorează, încearcă să scazi treptat dozele.

Pasul 4: Opioide cu acțiune puternică. Pot fi sub formă de tablete sau plasturi cu substanță activă.

Pasul 5: Administrare subcutanată sau intravenoasă de opioide cu acțiune puternică.
La unele tipuri de durere, analgezicele obișnuite nu prea ajută. Migrena e un exemplu. Pentru durerile de la sistemul locomotor, medicul poate recomanda fizioterapie.

Durerea neuropatică se tratează de obicei cu medicamente care acționează asupra transmiterii impulsurilor nervoase. Aceste medicamente sunt uneori date și pentru alte probleme, ca epilepsia sau depresia. Tratamentul poate dura de la câteva zile la câteva săptămâni până vezi rezultate. Mai există și alte opțiuni, cum ar fi blocarea unui nerv sau injecții cu corticosteroid. Vorbește cu medicul dacă bănuiești că ai durere neuropatică.

Tratamentul durerii psihogene se face de obicei, pe lângă medicamente, și cu ajutor psihologic.
Tratamentul durerii cronice e mai complicat, pentru că există un factor psihic important. În acest caz, medicul poate fi un partener de discuție și te poate ghida spre toleranță și soluții. Pe lângă analgezice, se pot folosi și medicamente care reduc sau fac mai suportabil stimulul dureros. Durerea poate fi tratată ca o formă de depresie. Vorbește cu medicul dacă ai acest tip de durere.

Pentru tratarea durerii acute și cronice nociceptive, paracetamolul e de preferat, pentru că riscul de efecte secundare e mult mai mic decât la alte analgezice. Dacă folosești AINS, ia cea mai mică doză posibilă și evită să combini mai multe AINS, pentru că riscul de efecte secundare crește. Dacă iei tramadol, ține cont că afectează capacitatea și siguranța la volan. Abia după 2 săptămâni de utilizare a unei doze stabile, tramadolul e sigur pentru condus. Dacă iei tramadol pe termen lung, există risc de dependență și simptome de sevraj. Poți evita asta dacă scazi treptat doza și nu întrerupi brusc tratamentul.

Breivik H et al: Survey of chronic pain in Europe: Prevalence, impact on daily life, and treatment. European Journal of Pain, 2006; 10:287-333

NHG-standaard Pijn: https://www.nhg.org/standaarden/volledig/nhg-standaard-pijn

https://www.thuisarts.nl/pijn/ik-heb-last-van-pijn

http://www.pijn.nl/locatie-van-pijnsymptomen/algemene-pijnsyndromen/neuropatische-pijn.html

https://mens-en-gezondheid.infonu.nl/aandoeningen/188818-psychogene-pijn-pijnstoornis-door-psychologische-factoren.html

https://www.farmacotherapeutischkompas.nl/bladeren/indicatieteksten/acute_en_chronische_nociceptieve_pijn